Efectele fumatului asupra pielii

Fumatul este implicat în apariţia cancerului, bolilor cardiace şi pulmonare grave, dar este asociat şi cu îmbătrânirea prematură a pielii, întârzierea epitelizării plăgilor, apariţia infecţiilor, precum şi cu agravarea a numeroase boli dermatologice, cum ar fi psoriazisul, hidrosadenita supurativă, a bolilor vasculare sau a lupusului eritematos cutanat.
Studiile au arătat că fumatorii sunt mai des afectaţi de boli inflamatorii, inclusiv acnee, comparativ cu nefumătorii.

Medicii dermatologi Dana Popoiu şi Proca Ancuţa explică pentru CSID cum îşi pune amprenta fumatul asupra tenului.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

„Tutunul produce stres oxidativ la nivel celular. Astfel, la nivelul ţesuturilor ajunge o cantitate insuficientă de oxigen, generând ischemie şi ocluzie vasculară. În cadrul procesului metabolic sunt generate metaloproteinaze ( MMP-1) şi alte enzime care degradează colagenul.

Înlocuitorii nicotinici ai ţigaretelor (guma de mestecat, comprimatele, plasturii, ţigările electronice etc) au efecte mai puţin nocive asupra pielii, deşi nicotina produce vasoconstricţie şi accelerează îmbătrânirea cutanată”, precizează medicul Dana Popoiu.

Tutunul are multiple efecte nocive la nivelul ţesutului cutanat şi al mucoaselor:

1. Pielea unui fumător este mult mai ridată decât cea a unui nefumator, chiar dacă au aceeaşi vârstă. Ridurile din jurul ochiilor (laba gâştii) şi ridurile periorale (liniile din jurul buzelor) sunt mult mai numerose şi mai accentuate. Apar cearcăne pigmentate, iar culoarea pielii este neuniformă, pătată, cu tente gri-gălbui şi telangiectazii (vase mici de sânge). În general, pielea feţei este mai uscată, are un aspect tern, devitalizat şi lipsit de strălucire.

2. Fumatul întârzie vindecarea rănilor, creşte riscul de infectare a plăgilor, de respingere a grefelor, de necrozare a ţesuturilor şi de formare a cheagurilor de sânge. Fumatul contribuie la dezvoltarea şi persistenţa ulcerului piciorului, în special a celui arterial şi a calcifilaxiei.

Citeşte continuarea pe CSID.